Nu imi amintesc exact cand am inceput sa visez haine noaptea, insa si acum cand nu pot sa adorm ma gandesc adesea la o rochie frumoasa si atipesc cu zambetul pe buze. Adevarul e ca mie si Sarei (sora mea) ne plac hainele si ne jucam cu ele asa cum acum 10 ani ne jucam cu papusile. Ne imbracam mereu in functie de dispozitie sau inspirate de o melodie,un film, o fotografie, o carte sau pur si simplu de una dintre piesele din dulap, nu ne pasa de reguli si nici de privirile adesea dezaprobatoare ale celor din jur. De cele mai multe Sara este stilisul iar Alice e papusa, venim amandoua cu idei si ne intelegem intotdeauna cand vine vorba de rezultaul final pentru ca avem gusturi comune.
Avem o gramada de haine pe care le-am adunat de peste tot: din dulapul bunicii, al matusilor, al mamei si al altor rude dispuse sa ne cedeze comorile lor cazute in dizgratie sau uitate de vreme in dulapuri inchise, din calatoriile noastre prin Europa si chiar pe alte continente, de prin magazine mai cunoscute sau de prin buticuri obscure, de prin bazaruri si targuri vintage si chiar fabricate cu mainile noastre. De-a lungul timpului am strans atat de multe incat nu mai avem loc pentru ele; prostul obicei de a strange si a tot strange (de foarte multe ori haine prea mici sau prea mari, dar carora nu le-am putut rezista) a avut ca rezultat un dulap sufocat si gata sa-si dea duhul!
Intr-una din putinele clipe de luciditate am decis sa deschidem acest blog care sa serveasca atat ca un jurnal ilustrat al stilului personal, dar si ca un magazin online prin care sa spunem in sfarsit adio unora dintre fustele, bluzele, rochiile, jachetele, gentile, curelele, pantalonii, camasile si accesoriile nefolosite sau prea mici/mari/ pentru noi in acest moment. Cu siguranta va fi foarte greu, dar si extrem de necesar.
Avem o gramada de haine pe care le-am adunat de peste tot: din dulapul bunicii, al matusilor, al mamei si al altor rude dispuse sa ne cedeze comorile lor cazute in dizgratie sau uitate de vreme in dulapuri inchise, din calatoriile noastre prin Europa si chiar pe alte continente, de prin magazine mai cunoscute sau de prin buticuri obscure, de prin bazaruri si targuri vintage si chiar fabricate cu mainile noastre. De-a lungul timpului am strans atat de multe incat nu mai avem loc pentru ele; prostul obicei de a strange si a tot strange (de foarte multe ori haine prea mici sau prea mari, dar carora nu le-am putut rezista) a avut ca rezultat un dulap sufocat si gata sa-si dea duhul!
Intr-una din putinele clipe de luciditate am decis sa deschidem acest blog care sa serveasca atat ca un jurnal ilustrat al stilului personal, dar si ca un magazin online prin care sa spunem in sfarsit adio unora dintre fustele, bluzele, rochiile, jachetele, gentile, curelele, pantalonii, camasile si accesoriile nefolosite sau prea mici/mari/ pentru noi in acest moment. Cu siguranta va fi foarte greu, dar si extrem de necesar.
No comments:
Post a Comment