Rochia de dantela

</ align="justify">Azi m-am trezit cu chef sa port ceva “special” chiar si numai pentru a iesi cu o buna prietena la o cafea, colindat prin oras si conversatie. Am rascolit putin prin dulap si am gasit o fusta superba pe care a facut-o sora mea pornind de la o rochie ingrozitoare gasita intr-un second hand din Slovacia si pe care am purtat-o o singura data pana acum. Cand spun rochie ingrozitoare ma refer la model, pentru ca dantela intr-o nunata suava de verde mi-a placut din prima clipa, asa ca am inhatat-o cu gandul ca o sa faca Sara ceva din ea.

Pentru ca nu aveam chef sa ma impiedic in metrou (lucru care se intampla adesea si fara ajutorul unei fuste foarte lungi), Sara mi-a propus sa o port ca rochie si sa adaug o curea lata in talie. Cum vremea s-a racit mi-am pus si o bluza simpla neagra si dresuri in aceasi nonculoare. Mi-am agatat in urechi si cerceii mei preferati (in acest moment) din pene de paun, cateva inele (doua de piatra colorata si doua dintr-un metal oarecare, dar care arata mai "glamuros") si pe deasupra o geaca de blugi scurta.
Culoarea dantelei este redata cel mai fidel in fotografia cu mainile, in celelalte arata putin diferit din cauza blitului.
La final mi-am inghesuit telefonul si alte asemenea nimicuri intr-o geanta cu bretea lunga si am pornit sa infrunt o noua zi in orasul asta pe care il iubesc de cele mai multe ori, dar care acum incepe sa fie cam gri pentru gustul meu. Tinuta fusta purtata ca rochie - handmade
bluza neagra - nu imi amintesc, probabil miniprix
dresuri negre - target, seattle, sua
geanta - second hand
cercei - cadou
inele din piatra colorata - istanbul, grand bazar, turcia
inele metal - magazin accesorii metrou
curea - un magazin din craiova, nu-mi amintesc numele
balerini negri - american eagle, seattle, sua
geaca de blugi - NY jeans, seattle, usa

Despre sifoniere arhipline

Nu imi amintesc exact cand am inceput sa visez haine noaptea, insa si acum cand nu pot sa adorm ma gandesc adesea la o rochie frumoasa si atipesc cu zambetul pe buze. Adevarul e ca mie si Sarei (sora mea) ne plac hainele si ne jucam cu ele asa cum acum 10 ani ne jucam cu papusile. Ne imbracam mereu in functie de dispozitie sau inspirate de o melodie,un film, o fotografie, o carte sau pur si simplu de una dintre piesele din dulap, nu ne pasa de reguli si nici de privirile adesea dezaprobatoare ale celor din jur. De cele mai multe Sara este stilisul iar Alice e papusa, venim amandoua cu idei si ne intelegem intotdeauna cand vine vorba de rezultaul final pentru ca avem gusturi comune. 

Avem o gramada de haine pe care le-am adunat de peste tot: din dulapul bunicii, al matusilor, al mamei si al altor rude dispuse sa ne cedeze comorile lor cazute in dizgratie sau uitate de vreme in dulapuri inchise, din calatoriile noastre prin Europa si chiar pe alte continente, de prin magazine mai cunoscute sau de prin buticuri obscure, de prin bazaruri si targuri vintage si chiar fabricate cu mainile noastre. De-a lungul timpului am strans atat de multe incat nu mai avem loc pentru ele; prostul obicei de a strange si a tot strange (de foarte multe ori haine prea mici sau prea mari, dar carora nu le-am putut rezista) a avut ca rezultat un dulap sufocat si gata sa-si dea duhul!

Intr-una din putinele clipe de luciditate am decis sa deschidem acest blog care sa serveasca atat ca un jurnal ilustrat al stilului personal, dar si ca un magazin online prin care sa spunem in sfarsit adio unora dintre fustele, bluzele, rochiile, jachetele, gentile, curelele, pantalonii, camasile si accesoriile nefolosite sau prea mici/mari/ pentru noi in acest moment. Cu siguranta va fi foarte greu, dar si extrem de necesar.